Definiţiile copilăriei timpurii variază în diversele ţări şi regiuni, în conformitate cu tradiţiile locale şi organizarea sistemelor de şcolarizare elementară.
În unele ţări, tranziţia de la perioada preşcolară la perioada şcolară se petrece curând după împlinirea vârstei de patru ani. În alte ţări, această trecere are loc în jurul vârstei de şapte ani.
În anul 2006, prin Recomandarea Nr. 7, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a propus ca definiţia de lucru corespunzătoare copilăriei timpurii să fie perioada între 0 şi 8 ani, argumentând astfel drepturile în copilaria timpurie și incluzând toți copiii mici: de la naştere şi în prima copilărie, în timpul perioadei preşcolare şi în timpul tranziţiei către perioada şcolară.
Ca urmare, statele semnatare ale Convenției ONU a Drepturilor Copilului trebuie să-şi revizuiască obligaţiile faţă de copiii mici în contextul acestei definiţii.
Această Recomandare complementară “Convenției ONU a Drepturilor Copilului” (CDC) se constitue ca un act de valorizare a micii copilării ca urmare a descoperirilor științifice.
Recomandarea întărește abordarea integrată a copilului mic precizând drepturile acestuia la dezvoltare, privit ca un tot unitar.
Obiectivele recomandării generale sunt următoarele:
- Îmbunătăţirea înţelegerii drepturilor omului în cazul tuturor copiilor mici şi atenţionarea statelor părţi ale Convenţiei în ce priveşte obligaţiile acestora în cazul copiilor mici;
- Oferirea de recomandări în legătură cu caracteristicile specifice ale copilăriei timpurii care au un impact asupra realizării drepturi;
- Încurajarea recunoaşterii copiilor mici ca actori sociali de la începutul vieţii, cu interese, capacităţi şi vulnerabilităţi specifice, precum şi a cerinţelor pentru protejarea, ghidarea şi asistenţa în exercitarea drepturilor copiilor;
- Atragerea atenţiei asupra deosebirilor existente în copilăria timpurie de care trebuie să se ţină cont când se implementează Convenţia, inclusiv deosebirile în ce priveşte condiţiile de viaţă ale copiilor, calitatea experienţelor lor şi influenţele care le modelează dezvoltarea;
- Indicarea diferenţelor în aşteptările culturale şi în comportamentul faţă de copii, inclusiv obiceiurile şi practicile locale care ar trebui respectate, cu excepţia cazului în care contravin drepturilor copilului;
- Sublinierea vulnerabilităţii copiilor mici în faţa sărăciei, a discriminării, a destrămării familiale şi a altor probleme multiple care le încalcă drepturile şi le subminează bunăstarea;
- Contribuirea la realizarea drepturilor tuturor copiilor mici, prin formularea şi promovarea de politici, legi, programe şi practici cuprinzătoare, dar şi a unei instruiri profesionale şi cercetări focalizate în mod specific pe drepturile copiilor în copilăria timpurie.
Progresul în dezvoltarea timpurie a copilului: de la teorie la aplicarea la scară largă
Un sumar analitic al seriei The Lancet
Seria The Lancet din 2016 despre dezvoltarea timpurie a copilului evidențiază dezvoltarea timpurie a copilului într-un moment de susținere universală prin Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă până în 2030.
Seria ține seama de noi dovezi științifice pentru intervenții, pornind de la constatările și recomandările din seriile anterioare ale The Lancet despre dezvoltarea copilului (2007, 2011) și propune căi de implementare a dezvoltării timpurii a copilului la scară largă. Această serie subliniază importanța „îngrijirii susținute”, în special pentru copiii sub trei ani, precum și a intervențiilor multisectoriale, pornind de la sănătate, care pot avea o acoperire largă a familiilor și a copiilor de vârste mici, prin sănătate și nutriție.
Progresul în dezvoltarea timpurie a copilului -The Lancet-RO – Descarcă PDF
Mesaje cheie ale seriei The Lancet
Lipsa de acțiune are consecințe serioase și generează costuri ridicate.
Cifrele sunt șocante: 43% dintre copiii sub cinci ani – aproximativ 250 milioane de copii – care trăiesc în țări cu venit redus sau mediu, sunt supuși riscului unei dezvoltări precare cauzată de sărăcie și subnutriție. Consecințele sunt subestimate în momentul de față deoarece riscurile asupra sănătății și bunăstării depășesc cu mult limitele acestor doi factori. Un început greoi în viață poate duce la o sănătate precară, nutriție inadecvată și învățare necorespunzătoare. Acești factori conduc la câștiguri reduse la vârsta adultă și tensiuni sociale. Consecințele negative au impact atât asupra generațiilor prezente cât și a celor viitoare. Datorită acestui început greu în viață se estimează că persoanele afectate suferă o pierdere de aproximativ un sfert din venitul mediu al unui adult pe an, iar țările pot ajunge la dublarea cheltuielilor curente din PIB pentru sănătate și educație.
Copiii de vârste mici au nevoie de la bun început de îngrijire susținută.
Dezvoltarea începe odată cu concepția. Dovezile științifi ce indică faptul că primii ani de viață nu sunt doar o perioadă cu o sensibilitate deosebită la factorii de risc, ci și o perioadă critică în care benefi ciile intervențiilor timpurii sunt amplifi cate, iar efectele negative ale riscurilor pot fi reduse. Experiențele cele mai formatoare ale copiilor mici sunt generate de îngrijirea susținută primită din partea părinților, din partea altor membri ai familiei, a îngrijitorilor sau a serviciilor comunitare. Îngrijirea susținută se caracterizează printr-un mediu stabil care promovează sănătatea și nutriția copiilor, protejează copiii de amenințări și le oferă posibilități pentru învățare timpurie prin intermediul unor interacțiuni și relații pline de afecțiune. Benefi ciile pe care le aduce acest tip de îngrijire se manifestă pe toată durata vieții și includ o sănătate mai bună, bunăstare, precum și abilitatea de a învăța și câștiga. Familiile au nevoie de sprijin pentru a oferi o îngrijire susținută copiilor mici, inclusiv resurse materiale și fi nanciare, politici naționale precum concediul parental plătit și furnizarea de servicii către populație într-o serie de sectoare: sănătate, alimentație, educație, protecție socială și protecția copilului.
Trebuie să furnizăm intervenții multisectoriale având sănătatea ca punct de pornire pentru a ajunge la copiii cei mai mici.
Intervențiile – inclusive oferirea de sprijin pentru ca familiile să poată oferi îngrijire susținută și să soluționeze problemele atunci când ele apar – sunt centrate pe riscuri multiple ale dezvoltării și pot fi integrate în serviciile existente de asistență maternală și pediatrică. Serviciile ar trebui să fi e binare, să ia în considerare atât nevoile copilului, cât și pe cele ale tutorelui, și să-și îndrepte atenția către dezvoltarea copilului, dar și către sănătatea și bunăstarea mamei și a familiei. Această abordare accesibilă este un punct de acces important pentru multe colaborări multisectoriale care sprijină familiile și au efect asupra copiilor foarte mici. Dintre acestea, esențiale sunt: nutriția, pentru susținerea creșterii și a sănătății; protecția copilului, pentru prevenirea violenței și sprijin pentru familie; protecție socială, pentru stabilitatea fi nanciară a familiei și capacitatea de a avea acces la servicii; și educația, pentru oportunități egale de învățare timpurie.
Trebuie să consolidăm implicarea autorităților pentru a extinde la o scară mai largă ceea ce funcționează.
Proiectele pot fi extinse pentru a deveni programe naționale care să fi e eficiente și sustenabile, așa cum au indicat patru studii de caz naționale derulate în diverse regiuni ale lumii. Cu toate acestea, însă, implicarea autorităților și stabilirea priorităților la nivel politic rămân premise obligatorii. Autoritățile pot alege căi diferite pentru a atinge obiectivele și țintele de dezvoltare timpurie a copilului, de la introducerea inițiativelor de transformare cuprinzătoare până la sporirea progresivă a serviciilor existente. Serviciile și intervențiile ce sprijină dezvoltarea timpurie a copilului sunt esențiale pentru a asigura atingerea unanimă a potențialului individual pe parcursul vieții și până la generația următoare – viziunea centrală a Obiectivelor pentru dezvoltare durabilă.